O luminiță
Tocmai când credeam că nu mai scap de sub avalanșa zilnică de recoltări de sânge și plasat branule de pe secție, astăzi unul din colegii specialiști de pe secție mi-a propus să preiau singur-singurel un salon (2-3 pacienți). Ca să am un pic de experiență când voi intra „pe bune” în activitate (cu contract adică). Să încep să fac vizita, să cer analize și investigații, să propun tratamente. Pe moment mi-au trecut atâtea gânduri prin cap, că am tăcut mâlc timp de vreo 10 minute.
Pe de o parte, mi se pare o răspundere cam mare, venită cam devreme. Pe de altă parte, e luminița la care visam de multă vreme încoace. O să le propun totuși să mai umblu măcar săptămâna asta „codiță” la vizita zilnică pentru a mai învăța câte ceva și mai vedem după aceea.
În altă ordine de idei, în 2-3 zile trebuie să primesc Approbation-ul. Iar asta înseamnă că nu o să mai fiu chiar neica-nimeni pe aici.
Mă pun la somn, că îmi pică ochii în gură.
Pe curând!
Pe de o parte, mi se pare o răspundere cam mare, venită cam devreme. Pe de altă parte, e luminița la care visam de multă vreme încoace. O să le propun totuși să mai umblu măcar săptămâna asta „codiță” la vizita zilnică pentru a mai învăța câte ceva și mai vedem după aceea.
În altă ordine de idei, în 2-3 zile trebuie să primesc Approbation-ul. Iar asta înseamnă că nu o să mai fiu chiar neica-nimeni pe aici.
Mă pun la somn, că îmi pică ochii în gură.
Pe curând!
Comentarii
Trimiteți un comentariu