1. Introducere în „boalele” inimii
Încep o nouă serie despre „boalele” inimii. De ce tocmai despre inimă? Păi trăim într-o lume în care pe primul loc la cauze de deces sunt bolile cardiovasculare.
Ultimele zile petrecute pe terapie intensivă mi-au deschis ochii și mai mult la această problemă, chiar dacă nu mai era cazul. Vreau să fac această serie pe cât posibil pe înțelesul tuturor, chiar și a lui badea Gheorghe care păzește oile în vârf de deal, chiar dacă probabil nu are acolo semnal la internet ca să mă citească. Așa că voi începe cu niște generalități, unii dintre voi probabil mai țin minte chestiile astea de la orele de biologie din școala generală și liceu.
Inima se află în piept (dezvăluire senzațională! exclusiv numai pe acest blog!) și are rolul principal în circulația sângelui. Este un guguloi de mușchi împărțit pe dinăuntru în patru camere, câte două pentru fiecare tip și fiecare parte: atriu drept (1), atriu stâng (2), ventricul drept (10), ventricul stâng (9).
Inima stângă nu are în mod normal o comunicare directă cu cea dreaptă. Sângele ajunge la inimă prin atrii, apoi trece în ventricule, de unde este aruncat mai departe în circulație. Curgerea sângelui prin inimă este ajutată de niște valve unidirecționale și de contracția asincronă între atrii și ventricule.
Un ciclu cardiac s-ar putea rezuma după cum urmează:
0. sângele ajunge la atrii - 1. atriile se contractă și trimit sângele în ventricule - 2. atriile se relaxează umplându-se din nou cu sânge, ventriculele se contractă trimițând sângele în circulație - 3. ventriculele se relaxează în timp ce atriile se vor contracta din nou într-o fracțiune de secundă.
Povestea asta durează cam 0.8 secunde și se repetă în repaus de 60-80 de ori pe minut. În practica medicală mai relaxăm un pic acest interval normal la 50-100 bătăi pe minut.
Revin la valvele alea, pentru că sunt importante. O valvă care funcționează necorespunzător poate duce în timp la probleme grave. Vorbind despre inima umană, descriem patru valve:
1. tricuspidă (are trei foițe) între atriul drept și ventriculul drept (12 în imagine)
2. biscupidă (are două foițe) sau mitrală între atriul stâng și ventriculul stâng (7 în imagine)
3. pulmonară, la ieșirea din ventriculul drept spre artera pulmonară, vasul care duce sânge la plămâni spre a fi oxigenat, împiedică întoarcerea sângelui către inimă (13 în imagine)
4. aortică, la ieșirea din ventriculul drept spre artera aortă, vasul care distribuie apoi sânge oxigenat în tot corpul (8 în imagine)
Hai să discutăm acum niște mituri.
1. Inima are formă de inimă
Da și nu prea. Dacă ai putere mare de imaginație. După cum scriam mai sus, forma e oarecum neregulată, de „guguloi”.
2. Inima e pe stânga
Da și nu prea. Inima se află în piept pe mijloc, direct în spatele sternului, cam pe unde arătam în postarea ABC că se face masajul cardiac extern. Numai vârful inimii este orientat spre stânga.
3. Bolile inimii se trag de la stres
... nu prea. Deja încep să fac alergie când aud chestia asta. Stresul este forța care ne ține în viață, ne face să ne dăm jos din pat dis de dimineață, nu este forța care ne omoară. Ca și cu alte lucruri, ce e mult strică, dar stresul, atunci când joacă un rol în anumite boli, e mai degrabă secundar.
4. Inima este sediul sentimentelor.
... nu prea. Acela este creierul. Dar vă rog nu mă întrebați de ce simțim un gol în stomac (!) atunci când ne place de cineva.
Ultimele zile petrecute pe terapie intensivă mi-au deschis ochii și mai mult la această problemă, chiar dacă nu mai era cazul. Vreau să fac această serie pe cât posibil pe înțelesul tuturor, chiar și a lui badea Gheorghe care păzește oile în vârf de deal, chiar dacă probabil nu are acolo semnal la internet ca să mă citească. Așa că voi începe cu niște generalități, unii dintre voi probabil mai țin minte chestiile astea de la orele de biologie din școala generală și liceu.
Inima se află în piept (dezvăluire senzațională! exclusiv numai pe acest blog!) și are rolul principal în circulația sângelui. Este un guguloi de mușchi împărțit pe dinăuntru în patru camere, câte două pentru fiecare tip și fiecare parte: atriu drept (1), atriu stâng (2), ventricul drept (10), ventricul stâng (9).
Inima stângă nu are în mod normal o comunicare directă cu cea dreaptă. Sângele ajunge la inimă prin atrii, apoi trece în ventricule, de unde este aruncat mai departe în circulație. Curgerea sângelui prin inimă este ajutată de niște valve unidirecționale și de contracția asincronă între atrii și ventricule.
Un ciclu cardiac s-ar putea rezuma după cum urmează:
0. sângele ajunge la atrii - 1. atriile se contractă și trimit sângele în ventricule - 2. atriile se relaxează umplându-se din nou cu sânge, ventriculele se contractă trimițând sângele în circulație - 3. ventriculele se relaxează în timp ce atriile se vor contracta din nou într-o fracțiune de secundă.
Povestea asta durează cam 0.8 secunde și se repetă în repaus de 60-80 de ori pe minut. În practica medicală mai relaxăm un pic acest interval normal la 50-100 bătăi pe minut.
Revin la valvele alea, pentru că sunt importante. O valvă care funcționează necorespunzător poate duce în timp la probleme grave. Vorbind despre inima umană, descriem patru valve:
1. tricuspidă (are trei foițe) între atriul drept și ventriculul drept (12 în imagine)
2. biscupidă (are două foițe) sau mitrală între atriul stâng și ventriculul stâng (7 în imagine)
3. pulmonară, la ieșirea din ventriculul drept spre artera pulmonară, vasul care duce sânge la plămâni spre a fi oxigenat, împiedică întoarcerea sângelui către inimă (13 în imagine)
4. aortică, la ieșirea din ventriculul drept spre artera aortă, vasul care distribuie apoi sânge oxigenat în tot corpul (8 în imagine)
Hai să discutăm acum niște mituri.
1. Inima are formă de inimă
Da și nu prea. Dacă ai putere mare de imaginație. După cum scriam mai sus, forma e oarecum neregulată, de „guguloi”.
2. Inima e pe stânga
Da și nu prea. Inima se află în piept pe mijloc, direct în spatele sternului, cam pe unde arătam în postarea ABC că se face masajul cardiac extern. Numai vârful inimii este orientat spre stânga.
3. Bolile inimii se trag de la stres
... nu prea. Deja încep să fac alergie când aud chestia asta. Stresul este forța care ne ține în viață, ne face să ne dăm jos din pat dis de dimineață, nu este forța care ne omoară. Ca și cu alte lucruri, ce e mult strică, dar stresul, atunci când joacă un rol în anumite boli, e mai degrabă secundar.
4. Inima este sediul sentimentelor.
... nu prea. Acela este creierul. Dar vă rog nu mă întrebați de ce simțim un gol în stomac (!) atunci când ne place de cineva.
Foarte faina seria! Desi... 'Toata lumea' (alergia mea infloreste la auzul sintagmei) 'stie' ca toate, absolut toate bolile, de la cele de inima la cele de piele si de nervi, de la stres citire sunt :))). Ca doar o spus cumnata lu' nenea de la Metzgerei.. Cel putin la noi, la Cuculetzchen von der Höhe, toate 'se stiu', de te crezi pe alte meleaguri :).
RăspundețiȘtergere