Să înțepăm o pleură

       Zilele trecute am văzut la ecografie o tanti cu revărsat pleural stâng măricel și cu cerere de puncție diagnostică și terapeutică. În alte circumstanțe ar fi fost o chestie de rutină, dar nimic nu e rutină atunci când faci un lucru pentru prima oară.

       Pentru că paza bună trece primejdia rea, m-am asigurat din start chemând pe unul din colegii mai cărunți să stea în spatele meu pentru suport psihologic. Mai ales că mult mai ușor poți face ceva „kaputt” la o puncție pleurală decât la o paracenteză. Cum ar fi splina, că tot vorbirăm de pleura stângă.

       După sterilizare, dezinfecție, pregătirea „câmpului operator” etc, mă apuc și fac anestezia locală. Infiltrez încet peretele, ajung până în cavitatea pleurală, reușesc să aspir și niște lichid, apoi retrag acul. Odată cu ieșirea acului ies și vreo 5-6 picături de sânge în plus peste ceea ce mă așteptam... și îmi spun în minte: „să vezi că nici n-ai puncționat ca lumea pleura și ai și lezat axul vasculo-nervos intercostal!”

      Fac o incizie mică și intru în cele din urmă cu canula propriu-zisă de puncție. Dau de lichid xantocrom (un fel super-profi de a spune gălbui)... victorie! Tanti, care până în acest moment s-a ținut tare, începe să se clatine și murmură: „Mir wird es schlecht!” (Mi se face rău). Asistenta o ia cu „respirați adânc, uitați-vă la mine, se termină imediat”. Eu conectasem între timp punga de drenaj și aspiram de zor cu o seringă, ca să scot cât mai mult din pleură până tanti pica de tot și trebuia să scot drenajul.

       Cu toate vorbele dulci ale asistentei tot nu am putut îmblânzi reflexul vago-vagal și tanti leșină, iar asistenta o culcă încet pe targă. Îi dăm niște lichid pe venă, săltăm picioarele și așteptăm momentul de tip Lazăr, care apare după puțin timp. Având în vedere toate consecințele neprevăzute ale acestei puncții, aveam un morcov de mărimea unui turn de televiziune. Cu drenajul scos, locul puncției bandajat și tanti iar în deplinătatea facultăților, eu profit de moment și mă mai uit o dată ecografic la splină, ca să mă calmez că n-am făcut vreo boacănă. Închei prin a spune numai că s-a terminat totul cu bine și fără alte complicații.

Pe curând!

Comentarii

  1. Felicitari pentru punctia reusita :). Deci nu mai pot, vreau si eu! Mai trei luni de concediu... trei luni...

    RăspundețiȘtergere
  2. Am impresia ca vizionez Anatomia lui Grey. Bineinteles, realitatea e mai grea. Intotdeauna e mai grea!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum ajungi medic în Germania - Partea I: limba germană

Cum ajungi medic în Germania - Partea a VII-a: despre Approbation

Cum ajungi medic în Germania - Partea a XI-a: alte informații