Blog de medic

       În spital nu se face toată lumea bine. Ca medic nu îi poți scăpa pe toți cei care îți calcă pragul. În spital se mai și moare. Am constatat că moartea e un proces, nu un eveniment singular. E un lanț de dezechilibre, mai mult sau mai puțin reversibile, cu același punct terminus pentru toată lumea.        Moartea este un proces care frecvent începe cu mult timp înainte ca o problemă să devină acută. Ai încetat de la o vreme să te mai urci pe cântar, pentru că știi oricum că o să îți arate peste 100 de kg. Ai fumat mai departe și după diagnosticul de bronșită cronică obstructivă sau după un infarct. Se mai pot da multe exemple în care oamenii și-o fac cu mâna lor timp de zeci de ani câteodată.        Orice comentariu pe marginea anumitor comportamente dăunătoare este de prisos. Informația este pretutindeni disponibilă, fiecare este responsabil pentru propria bunăstare și e liber să ia decizia cea mai potrivită pentru sine. Medicul nu este nici polițist, nici popă, nici autorit

       După ce gărzile din ultimele săptămâni au fost relativ liniștite, ca să nu zic plictisitoare de-a dreptul, ultimul weekend pe frontul urgenței m-a solicitat din nou la maxim.        Am preluat internele sâmbătă dimineața cu vreo 20 de locuri libere pe toate secțiile noastre, plus vreo 10 paturi în urgență. Duminică dimineața secțiile noastre erau deja pline ochi, chirurgia generală se pricopsise și ea cu câțiva pacienți de interne, iar la triaj coada creștea văzând cu ochii. S-a ajuns la timpi de așteptare de vreo 3 ore pentru pacienții fără risc vital.        Printre toate astea și sub presiunea pacienților în așteptare, am reușit cumva recordul de lungime pentru o consultație. O oră și jumătate. Să nu vă închipuiți că m-a prins o băbuță cu chef de vorbă și m-a ținut la taclale. În timpul consultației mi-a sunat telefonul de gardă de cel puțin 20 de ori, cu tot felul de probleme, mai mici sau mai mari, și toate trebuiau rezolvate pe loc.       Nu am apucat să număr câți a

       Am observat că în ultima vreme se tot propun legi care să îmbunătățească serviciile medicale din România, se semnează petiții pentru creșterea salariilor rezidenților și așa mai departe. E cu siguranță un început, dar nicăieri nu se suflă un cuvânt despre adevărata sursă a problemelor din sistemul medical românesc. Corupția.        Creșterea salariilor medicilor rezidenți cu siguranță trebuie făcută, însă acest lucru trebuie să fie dublat de eficientizarea cheltuirii banilor din sistemul de sănătate. Paralel trebuie îmbunătățite condițiile de muncă, trebuie desființate nepotismele și favoritismele și introdusă o politică a meritocrației. Solitară, măsura creșterii salariilor nu va fi suficientă pentru a atinge dezideratul cel mai urgent al unui sistem în agonie: emigrația masivă a medicilor.        Arestarea unui specialist în chirurgie pediatrică în București acum câteva luni cu 1000 de euro în buzunar nu înseamnă luptă împotriva corupției din sistem. Nu asta este marea cor